Prezenţe în cupele interne:
1964-1965
câştigătoare a Cupei României
1933-1934, 1941-1942, 1948-1949
finalistă a Cupei României
1932-1933
locul 2 în ediţia de campionat
1933-1934, 1971-1972
locul 3 în ediţiile de campionat
1964-1965
Mihai Adam, golgheterul campionatului, cu 18 goluri
1967-1968
Mihai Adam, golgheterul campionatului, cu 15 goluri
1979-1980
Septimiu Câmpeanu, golgheterul campionatului, cu 24 de goluri
Prezenţe în cupele europene:
1965-1966
Cupa Cupelor Turul I:
Wiener Neustadt - "U" 0-1
"U" - Wiener Neustadt 2-0
Optimi de finală:
"U" - Atletico Madrid 0-2
Atletico Madrid - "U" 4-0
1972-1973
Cupa UEFA Turul I:
"U" - Levski Sofia 4-1
Levski Sofia - "U" 5-1, după prelungiri
1995-1996
Cupa Intertoto, Grupa B
Havnar Boltfelag Torshavn (Feroe) - "U" 0-0
"U" - Tromso Idrettslag (Norvegia) 0-1
KFC Germinal Ekeren (Belgia) - "U" 4-1
"U" - Fussbal Club Aarau (Elvetia) 2-3
"U" a terminat grupa pe ultimul loc, cu un singur punct.
Naşterea Universităţii
La începutul anului 1919, Societatea academică a studenţilor români "Petru Maior" din Budapesta şi-a mutat sediul la Cluj, odată cu ea venind aici şi organizaţia ei sportivă, care "avea acum toate posibilităţile să se organizeze temeinic, devenind un suprem for de îndrumare sportivă şi nu numai a studenţimii" (ziarul "Patria").
Afluenţa mare a tineretului dornic de a urma studiile la Cluj a impus rezolvarea multor probleme privind viaţa universitară. Astfel, s-a hotărât înfiinţarea la Cluj a unei "Cetăţi universitare", pentru care Consiliul Dirigent a alocat suma de 50 de milioane de lei. În cadrul "Cetăţii universitare" a fost proiectat pentru prima oară în istoria învăţământului românesc şi un Institut de Educaţie Fizică. Odată cu venirea toamnei şi apropierea zilei de 3 noiembrie, când urmau să se deschidă cursurile Universităţii, în presa clujeană a apărut apelul generalului Silviu de Herbay (21 octombrie), cu următorul text: "Educaţia fizică a tinerimii noastre este foarte neglijată (...). Apelăm deci cu căldură patriotică la fieştecare tânăr universitar român să-şi ţină de o sfântă datorniţă de a se înscrie în listele sportive care se află la Secretariatul Universităţii".
La scurt timp, ziarul "Patria" publică un articol în care studenţii "ce au jucat deja fotbal la vreo echipă, sau cei care doresc să joace de acum înainte sunt invitaţi să se prezinte în sala Prefecturii pentru a lua parte la înfiinţarea Clubului sportiv «Universitatea»". Prima consfătuire, la care au venit peste 100 de fotbalişti, a fost urmată de câteva întâlniri la arena din parcul oraşului, la căminul studenţesc "Avram Iancu" şi în saloanele Automobil Clubului.
Un component al primei echipe "U", mijlocaşul Brutus Raţiu, şi-a notat câteva amintiri: "După formarea comitetului s-a luat şi hotărârea cea mare: săptămâna următoare pe teren, al primul antrenament. Si iar am venit mai mulţi decât mi-aş fi închipuit. Aşa s-a născut «U» şi Victoria, cea care avea să ne fie rivală ani şi ani de zile... Eu am rămas la studenţi, pentru că tocmai mă întorsesem de pe front şi mă înscrisesem la Facultatea de Drept".
Primul meci oficial s-a disputat în 16 mai 1920, la Arad, cu Gloria. Cu două zile înaintea jocului, de la Praga au sosit echipamentele de joc, în culorile alb-negre, şi un rând de ghete, aduse de doi studenţi, Mihai Tripa (primul portar al lui "U") şi Andrei Suciu. "U" a învins cu 3-1 prin golurile marcate de Crâsnic II, Târla şi Vătian. Conform documentelor păstrate de la doi jucători, Meţianu şi Târla, prima echipă a Universităţii a fost:
- portar: Mihai Tripa (student la Politehnica din Praga)
- fundaş dreapta: Aurel Guga (student Academia Comercială)
- fundaş stânga: Eugen Meţainu (student la Drept)
- mijlocaş dreapta: Brutus Raţiu (student la Drept)
- mijlocaş central: Ioan Nichin (student la Drept)
- mijlocaş stânga: Petrila Petica (student la Drept)
- mărginaş dreapta: Arcadie Crâsnic I (student la Medicină)
- inter dreapta: Sabin Vaţianu (student la Medicină)
- centru atacant: Eugen Crâsnic II (student la Drept)
- inter stânga: Sabin Târla (student la Drept)
- mărginaş stânga: Nicolae Gruescu (student la Medicină)
(sursa: cartea "Agora «U»", de istoric Gheorghe I. Bodea)
Primul campionat
În afară de participarea la primele campionate regionale, "U" se remarcă drept prima echipă românească ce efectuează un turneu internaţional. Se întâmpla în 1923, clujenii jucând cu câteva din cele mai importante echipe din Franţa, Italia şi Iugoslavia: 0-5 Stade Francaise (campioana Franţei), 4-2 cu Lyon, 3-0 cu Grenoble Etudiant Club, 0-1 cu Politehnica Torino şi 1-2 cu HASK Zagreb (campioana Iugoslaviei).
După alte câteva campionate districtuale şi regionale, "U" era pregătită pentru primul campionat naţional, cel din 1932-1933. Clujenii au jucat în grupă cu Venus Bucureşti, NAC Oradea, Unirea tricolor, RGM Timişoara, AMEF Arad şi Braşovia. Înaintea ultimei etape, "U" conducea în clasament, având două puncte, dar golaveraj inferior lui Venus. Cele două aveau să joace, la Bucureşti, dreptul de a accede în finala campionatului. Universitatea a dominat partida cu autoritate, conducând în minutul 50 cu 3-0, prin golurile lui Ploeşteanu, Stefănescu şi Sârbu. Tipic lui "U", jucătorii nu mai insistă şi Venus egalează în minutul 82. Era 3-3 şi dacă mai marca un singur gol, Venus era în ultimul act! Dar tabela a rămas neschimbată. Fotbalistul Marius Stefănescu şi-a amintit: "În gara Cluj soseam dimineaţa după o noapte de călătorie. Nu ne gândeam că ne va aştepta cineva la gară. Si totuşi ne înşelasem. Peronul era plin de studenţi şi o fanfară cânta marşuri. Ne întrebam curioşi pe cine or aştepta? Când am început să coborâm din vagon, uralele celor de pe peron erau adresate lui «U». Eram fericiţi. Am fost primiţi oficial, în sala de recepţie a gării, şi acolo dr. Emil Haţieganu, ministru pe vremea aceea, ne-a mulţumit pentru victoria noastră şi respectiv a Clujului. Am pornit din gară cu fanfara în frunte, parcurgând pe jos Bl. Ferdinand (azi str. Horea) până în centrul oraşului, copleşiţi de urale şi aplauze".
Finala avea să se dispute contra Ripensiei Timişoara, în sistem tur-retur. Primul meci la Timşoara, în 9 iulie 1933. "U" a jucat cu Sepsi - Iancovic, Sfera, Gain, Ghilezan, David, Sârbu, Ploeşteanu, Sepi II, Stefănescu, Surlaşiu. În minutele 2 şi 4 Ripensia reuşeşte două bare, dar, în minutul 5, un contraatac "U"-ist duce scorul la 0-1, marcator Stefănescu. Ripensia ripostează şi înscrie de două ori, prin Ciolac şi Bindea. Sepi II egalează cu un şut fulgerător, dar Dobay îi duce din nou pe timişoreni în avantaj. În repriza secundă Ripensia e dezlănţuită şi acelaşi Dobay face 4-2. Ploaia devine torenţială şi arbitrul este nevoit să oprească jocul timp de 20 de minute. "U" trece la cârma jocului şi reduce din scor prin Sârbu, 4-3, dar cu două minute înainte de final, Dobay, cu un şut de zile mari, stabileşte scorul final: 5-3.
Returul s-a jucat la Cluj, la 16 iulie 1933. Formaţia - aceeaşi, cu excepţia lui Tabacu, care i-a luat locul lui Surlaşiu. "Ripensiei îi era suficient un egal, aşa că a jucat pentru el", nota Gazeta Sporturilor de a doua zi. "U" avea nevoie de o victorie la trei goluri diferenţă. Probabil că această miză concretă i-a inhibat, astfel că au ratat exasperant de mult. S-a terminat 0-0, iar "U" pierduse cea mai mare ocazie de a-şi înscrie şi numele de campioană în frumosul ei palmares.
(sursa: cartea "Agora «U»", de istoric Gheorghe I. Bodea)
Bejenia
În 1940, după ce nord-vestul Transilvaniei a fost rupt din trupul ţării prin Dictatul de la Viena, mii de clujeni au ales refugiul. Printre ei, jucătorii şi conducătorii echipei de fotbal Universitatea Cluj, care au refuzat să joace în campionatul maghiar, făcând unul dintre cele mai frumoase gesturi din istoria fotbalului românesc.
"Smulşi, ca şi mulţi oameni ai locului, de la rosturile lor, forţaţi să părăsească în grabă Clujul, cei care până mai ieri erau întâlniţi la arenă, la bazin sau pe pista Parcului Sportiv, urcau Dealul Feleacului şi, din punctul cel mai înalt, căutau cu privirea spre locurile dragi lor de care trebuiau să se despartă", scria în Almanahul Aniversar "U-75".
Deoarece evacuarea oraşului s-a făcut într-un termen foarte scurt, sportivii nu au luat cu ei nici echipamentul şi nici mingi, doar carnetele de legitimare ale jucătorilor. Prin grija lui Viorel Tănase, fost portar al echipei între anii 1927-1930, fotbaliştii au primit bocanci de joc de la fabrica de încălţăminte din Sibiu. Echipamentul a fost confecţionat la Cisnădie, unde erau mai multe fabrici de tricotaje.
În sezonul 1939-1940, "U" nu-şi câştigase dreptul de a evolua în prima divizie. Cu toate acestea, după primele trei etape, Federaţia Română de Fotbal a decis să suplimenteze numărul de locuri în Divizia A, de la 12 la 13, pentru a sprijini moral echipa clujeană aflată departe de casă.
În 6 octombrie 1940, ziarul "Foaia poporului" publica un ordin al ministrului Apărării Naţionale prin care se punea la dispoziţia Universităţii "Regele Ferdinand I" din Cluj localul cazarmei "Avram Iancu" şi al Şcolii Speciale de Cavalerie din Sibiu, fără grajduri şi dependinţe. Astfel, problema continuării studiilor era rezolvată. Jucătorii lui "U", majoritatea studenţi, aveau o zi pe săptămână dedicată instrucţiei, fiind consideraţi militari în termen redus. La începutul lunii decembrie 1940, gruparea clujeană era recunoscută juridic sub numele de "Clubul sportiv studenţesc Universitatea Cluj-Sibiu".
Iniţial, prin grija Protopopului Miron Neagu, o parte din jucători au fost cazaţi la căminul Seminarului Teologic. Din cauza numărului mare de refugiaţi, erau cazuri în care sportivii stăteau în camere cu câte 12 paturi. După un timp, au fost mutaţi la internatul unei întreprinderi. Alţi "U"-işti, mai norocoşi, stăteau la rude sau la suporteri care le puseseră camere la dispoziţie. Un exemple îl constituie Nicolae Szoboszlay, primit cu braţele deschise de doctorul Traian Stoicoiu, renumit chirurg şi mare suporter al "alb-negrilor".
Alimentaţia a fost o problemă grea în perioada bejeniei, mai ales că războiul determinase o criză de hrană. În general, clujenii mâncau la cantina internatului unde erau cazaţi, dar au început să şi improvizeze. Pe malul Cibinului, ei au învăţat să prindă peşte cu mâna. Prada era dusă la restaurantul "Răscruci", care le oferea, la schimb, mâncare gătită.
Spre sfârşitul bejeniei, clujenii au folosit o altă metodă de a-şi rotunji veniturile: sub conducerea lui Szoboszlay şi a lui Jivkovici, lotul mergea la colindat. Melodia lor preferată era "O, ce veste minunată".
"U" a disputat prima partidă oficială de la Sibiu în 20 octombrie 1940, pierdută însă în faţa Sportului Studenţesc: 1-2. Meciul a fost urmărit de o audienţă-record: 2.000 de persoane. Dar campionatul 1940-1941 avea să fie suspendat din cauza izbucnirii războiului anti-sovietic. "U" era clasată pe locul 11, cu două meciuri mai puţin disputate.
În următorul sezon, competiţia s-a disputat pe zone geografice, fiind denumită "Cupa Basarabia". "U" a câştigat seria a 5-a, iar apoi s-a calificat până în semifinale, unde a fost învinsă de Rapid cu 1-4.
În vara anului 1942 s-a produs o nouă reorganizare, întrecerea fotbalistică devenind "Campionatul de război". "U" era cea mai tânără echipă, având media de vârstă de 22 de ani! Clujenii au terminat campionatul pe locul 9.
"U" a împlinit un sfert de veac de existenţă în bejenie, dar campionatul 1943-1944 nu s-a mai încheiat din cauza războiului. "U" ocupa locul 3, după FC Craiova şi Rapid.
"Băieţii s-au răspândit care încotro. Era greu. Din ce în ce mai greu. Şi totuşi, parcă dinspre munte, venea o dungă de lumină... Venea, ea, dunga de lumină", scria doctorul Mircea Luca în volumul său de memorii, intitulat "Şepcile roşii".
Ca unor oaspeţi de vază, jucătorilor de la "U" li s-a permis să folosească principalul stadion din Sibiu, care se numea Anef. Pe arena din Parcul "Sub Arini" evolua cea mai importantă echipă locală, "Şoimii", care le-a pus clujenilor la dispoziţie şi mingile necesare. În ciuda vremurilor tulburi, "U" a dorit să evite evaziunea fiscală. A cerut şi a obţinut de la Administraţia Financiară hârtie filigranată specială din care se confecţionau bilete, iar conducerea clubului plătea anticipat taxele pentru respectivele tichete.
Un episod deosebit al bejeniei a fost compunerea primului cântec dedicat unei echipe de fotbal din România. Compozitorii - Nelu Brateş, Seva Ivanov, Relu Constantinescu şi Mircea Olteanu - au format o trupă care a rămas cunoscută sub numele de "Zombby". Lansarea oficială a "imnului-marş" a avut loc la Teatrul Naţional din Sibiu, în faţa unei săli arhipline.
Haide, U! Haide, U!
Eşti simbolul tinereţii studenţeşti,
Haide, U! Tempo U!
Eşti simbolul unor inimi româneşti
Noi luptăm, să-nălţăm,
Prin avânt, voinţă, zâmbet şi prin cânt,
Un trup nou - braţ de fier
Suflet nou smuls din cer.
Haide, U! Tempo U! Haide "U"!
Suntem "U"-iştii Clujului iubit
Uniţi cu toţii-ntr-un avânt
Pornim din nou cu sufletu-nfrăţit
La luptă, cu un singur gând:
Haide "U"! Haide "U"! (se repetă refrenul)
În cartea "Agora U", istoricul clujean Gheorghe I. Bodea scrie că, în perioada bejeniei, pentru Universitatea au jucat 38 de jucători (în paranteze sunt notate numărul de partide, respectiv numărul de goluri marcate cunoscute): Medrea II (52, 0), Ţiereanu (51, 28), Medrea III (49, 5), Coracu (47, 21), Dascălu (45, 48), Dumitraş (41, 4), Joja (37, 2), Boroş (34, 0), Coman (33, 8), Jifkovici (28, 7), Muscă (27, 0), Costea (25, 0), Chirilă (21, 0), Bretoteanu (21, 0), Medrea I (21, 0), Luca (18, 0), Hintz (15, 1), Moldovan (14, 2), Maghear (14, 0), Adoc (13, 0), Ioanovici (12, 0), Păunescu (11, 0), Ţereanu (9, 0), Chendi (9, 0), Sângeorzan (8, 0), Vigu I (6, 0), Rădulescu-Jumate (4, 0), Cornea (3, 0), Crişan (2, 0), Kundt (2, 0), Peştean (2, 0), Szoboszlay (2, 0), Hulea (2, 0), Iancovici (2, 0), Ivan (2, 2), Mesaroş (1, 0), Potopeanu (1, 0), Tiberian (1, 0). În total, la Sibiu "U" a disputat 84 de meciuri, din care a câştigat 49, a făcut 6 egaluri şi a pierdut de 29 de ori. A înscris 263 de goluri şi a primit 167.
Cea mai bună performanţă a tinerilor clujeni în acea perioadă a fost accederea în finala Cupei României, în sezonul 1941-1942. Din păcate, "U" a fost înfrântă la Bucureşti de Rapid, cu 7-1.
Momentul întoarcerii la Cluj, în 26 iulie 1945, este descris într-un paragraf emoţionant al cărţii lui Mircea Luca: "Îmi era parcă frică să calc pe pietre, pentru ca nu cumva ceva să se mişte şi să se schimbe. Chiar în ziua sosirii ne-am dus la stadion. Szony-baci era acolo, ca întotdeauna. Când ne-a văzut, n-a putut scoate nici un cuvânt. A stat aşa, vreo trei minute în şir. Nici nu clipea. Apoi, la fel de mut, s-a îndreptat spre un dulap. A deschis cu cheia şi a tras de un sertar mare, ca de scrin. Şi, cu aceleaşi mişcări de robot, a scos din sertar 11 tricouri alb-negre, aşezate cu grijă unul peste celălalt. Le-a pus pe masă şi le-a netezit de câteva ori. Nimeni n-a scos o vorbă. Mi-am holbat ochii ca să nu plâng şi am căutat în grămadă tricoul cu nr. 5. Era tricoul meu. În timp ce-l trăgeam pe cap, am zăbovit, căutându-i gura, ca să-l pot săruta pe dinăuntru".
(sursa: săptămânalul Clujeanul)
Cupa din '65
Dintotdeauna, echipa de fotbal a studenţilor clujeni a fost considerată mai mult un partener de întrecere decât un adversar.
"U", care s-a mai numit CSU şi Ştiinţa, nu a trăit pentru performanţă. A spus-o, în 1932, chiar Iuliu Haţieganu: "Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoşi. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria naţiunii; nu specula, ci jertfa".
Tocmai de aceea, se poate spune că obţinerea Cupei României, în 11 iulie 1965, a fost o întâmplare pentru Ştiinţa. Însă acea întâmplare i-a încărcat cu energie şi entuziasm pe sportivii şi suporterii clujeni pentru zeci de ani.
Clujenii s-au calificat în finală graţie tinereţii. În penultimul act, ei remizaseră cu Progresul Bucureşti, 2-2, dar regulamentul dădea câştig de cauză formaţiei mai tinere. Ştiinţa avea o medie de vârstă de 26 de ani, 11 luni şi 24 de zile, iar Progresul - 27 de ani, o lună şi 25 de zile. Diferenţă mai mică de două luni!
Pentru golgheterul Mihai Adam, finala Cupei a coincis cu un eveniment major al vieţii: căsătoria. El a plecat spre Bucureşti direct de la nuntă şi s-a reîntâlnit cu soţia sa abia în lunea de după joc, când au continuat petrecerea împreună cu colegii de echipă.
Meciul din finală, cu Dinamo Piteşti, n-a avut istoric. Remus Câmpeanu, cu un şut de la 30 de metri, şi Zoltan Ivansuc, pătrundere pe dreapta şi şut imparabil de la 18 metri, au rezolvat problema câştigătoarei în prima oră de joc. Mai mult, acelaşi Ivansuc a avut şi o bară. Replica argeşeanului Ţurcan nu a fost decât o palidă consolare. Cupa venea sub Feleac, iar Clujul era în sărbătoare!
Rectorul UMF, profesorul Marius Bojiţă, a fost unul dintre sutele de suporteri clujeni care au asistat la finala Cupei din 1965. "Am plecat un grup mai mare de colegi şi colege. În acel an, «U» a cucerit tot ce se putea, mai puţin campionatul. În afară de Cupă, ne-am adjudecat titlul la tineret, iar Mihai Adam a fost golgheterul României", şi-a amintit fostul preşedinte al FC Universitatea. "Am ieşit din vestiar către miezul nopţii. Ne-au întâmpinat flăcările studenţilor. Am avut o clipă impresia că suntem în Verona medievală. Am intrat cu mare greutate în autobuz. Prin ferestrele deschise zburau buchete de flori", a notat Mircea Luca în cartea "Şepcile roşii".
Ioan Chirilă şi Mircea Luca încheiau cartea "Şepcile roşii" cu următoarele cuvinte, care se dovedesc a fi, după 35 de ani, la fel de proaspete: "Universitatea Cluj a învins şi a pierdut atunci când nu se aştepta nimeni. Până şi victoria ei din Cupa României este rezultatul unor coincidenţe de calendar, când studenţii au găsit forma maximă prin legile hazardului. «U» a încercat de câteva ori să fie mai mult decât poate. A încercat să uite ceea ce este. A încercat, în ultimă instanţă, să nu mai fie «U», jertfind minunata potcoavă neagră de pe pieptul ei studenţesc, în numele dorinţei de a fi ceea ce niciodată nu va putea fi. Universitatea Cluj va fi întotdeauna doar o campioană a elanurilor nestăvilite. Poate exista oare un titlu mai frumos?".
* Ştiinţa Cluj - Dinamo Piteşti 2-1
* Marcatori: R. Câmpeanu 11, Ivansuc 55 / Ţurcan 65
* Ştiinţa: Moguţ - Marcu, Georgescu, Grăjdeanu, R. Câmpeanu - V. Alexandru, Neşu - N. Szabo, Ivansuc, Adam, I. Suciu. Antrenor: Andrei Sepsi.
* Dinamo: Niculescu (17 Matache) - Gh. Radu, Stoenescu, Stelian, Badea - Ţârcovnicu, Dobrin (62 Zimmer) - Ionescu, Ţurcan, N. Nagy, C. David. Antrenor: Vintilă Mărdărescu.
* Arbitri: N. Mihăilescu, Al. Pârvu, M. Niţă (toţi din Bucureşti)
* Data: 11 iulie 1965
* Stadion: Republicii (Bucureşti).
* Spectatori: 30.000.
(sursa: săptămânalul Clujeanul)
Declinul
Declinul Universităţii Cluj a coincis cu ruperea relaţiei dintre club şi Banca Dacia Felix. Se întâmpla în sezonul competiţional 1997-1998, când "U" a ocupat la final locul 13, acumulând doar 40 de puncte, cu două mai mult decât prima retrogradată, Chindia Târgovişte. Managementul defectuos şi organizarea hilară au făcut ca la finele sezonului 1998-1999 Universitatea să retrogradeze în liga secundă, cu un bilanţ dezastruos. Din cele 34 de partide disputate, studenţii au câştigat doar 4 meciuri şi 4 le-au terminat la egalitate. A fost un sezon în care "U" a avut cea mai proastă apărare, încasând 92 de goluri, şi cel mai slab atac, reuşind să înscrie de doar 19 ori. În sezonul ce a urmat majoritatea jucătorilor au părăsit corabia, fapt ce a făcut ca Universitatea să debuteze în liga secundă cu o formaţie încropită. Acest lucru a fost fatal pentru studenţi, iar la finele unui campionat foarte slab "U" a retrogradat pentru prima oară în Divizia C, fapt care a spulberat recordul deţinut de formaţia clujeană ca fiind singura echipă care a participat la toate campionatele naţionale în Divizia A sau B. În cele 34 de etape jucate în sezonul 1999-2000 al Diviziei B, "Sepcile roşii" au fost învinse de 22 de ori, au terminat la egalitate 6 întâlniri şi au câştigat doar 6 partide. Golaverajul a fost 30-76, "U" fiind socotită echipa cu cea mai slabă apărare din serie. Dacă la mijlocul anilor '90 "U" participa în Cupa Intertoto, câţiva ani mai târziu ea s-a trezit în mocirla Diviziei C.
Renaşterea
Venirea lui Ioan Ovidiu Sabău pe banca tehnică a Universităţii, după ce echipa a retrogradat succesiv în Divizia B, apoi în C, a fost de bun augur. Proaspăt "decăzută" în Liga a III-a, la finele sezonului 1999-2000, "U" a reuşit să î şi construiască un nucleu cu care a promovat în liga secundă. "U" a câştigat seria a 8-a fără prea mari emoţii, acumulând 65 de puncte, cu 10 mai multe decât ocupanta locului 2, Telecom Arad. A câştigat 20 de meciuri din totalul de 28, şi a încheiat la egalitate alte 5. Anul următor, "U" a terminat pe locul 10 în Divizia B, cu 41 de puncte. Sezonul 2002-2003 a găsit echipa la final pe locul 9, cu 34 de puncte şu ungolaveraj pozitiv, 44-40. A urmat o clasare pe locul 7, cu 40 de puncte. Principalul obiectiv al Universităţii pentru sezonul 2005-2005 a fost promovarea în prima ligă. Leo Grozavu, antrenorul studenţilor din acel an, nu a reuşit să îndeplinească obiectivul, ratând la mustaţă barajul pentru accederea în Liga I. "U" a încheiat campionatul pe locul 3, la un singur punct de ocupanta locului secund, FC Bihor. Anul imediat următor, Adrian Falub, fostă glorie a Universităţii, a fost instalat ca antrenor. După un început ezitant, studenţii au câştigat meci după meci. După 17 etape, "U" se afla la şefia clasamentului, la 9 puncte distanţă de principala urmăritoare, Dacia Mioveni. 2007 a fost anul în care "Sepcile roşii" au reuşit să promoveze, cu 3 etape înainte de sfârşitul campionatului. La final, "U" a acumulat 72 de puncte, cu 12 mai multe decât ocupanta locului secund, Dacia Mioveni. A fost momentul în care Universitatea Cluj-Napoca s-a întors acolo unde îi este locul.
Statistici
"U" în campionat
Cea mai bunã performantã: locul 2 în sezonul 1932-1933
În perioada 1919-1932, campionatul se desfãsura pe regiuni, iar campioana fiecãrei zone avansa în faza finalã, care se disputa în sistemul de azi al Cupei României.
În 1924, dupã ce au revenit din turneul extern, "U" învinge toate echipele din Cluj, ajunge în finala campionatului, dar pierde cu CAO Oradea.
Pânã în 1932, Universitatea câstigã de 5 ori campionatul Clujului.
1932-1933: "U" joacã finala cu Ripensia Timisoara, 3-5 si 0-0
1933-1934: locul 3. Sepi ocupã tot pozitia a treia în clasamentul golgheterilor, cu 14 goluri
1934-1935: locul 4
1935-1936: locul 12
1936-1937: locul 9
1937-1938: locul 6, retrogradeazã în Divizia B
1938-1939: Divizia B, locul 3
1939-1940: Divizia B, locul 1, promoveazã în Divizia A
1940-1941: locul 11
Campionatul se întrerupe din cauza rãzboiului, iar Ardealul este cedat. "U" refuzã sã joace în liga maghiarã si se refugiazã la Sibiu. Campionatul national continuã neoficial, pe zone.
1946-1947: locul 9. Comunistii desfiinteazã multe echipe cu traditie. "U" devine CSU Cluj
1947-1948: locul 5
1948-1949: locul 12, retrogradeazã în Divizia B
1950: Divizia B, locul 1, promoveazã în Divizia A, comunistii schimbã iar numele, în Stiinta Cluj
1951: locul 6. Silviu Avram pe locul 6 la golgheteri, cu 10 goluri
1952: locul 5
1953: locul 8
1954: locul 5
1955: locul 7, campioanã nationalã la juniori
1956: locul 12, retrogradeazã în Divizia B. Campioanã nationalã la juniori
1957-1958: Divizia B, locul 1. Promoveazã în Divizia A
1958-1959: locul 11
1959-1960: locul 5, la egalitate de puncte cu locul 3
1960-1961: locul 4
1961-1962: locul 7
1962-1963: locul 4
1963-1964: locul 9
1964-1965: locul 7. Mihai Adam e golgheterul campionatului, cu 18 goluri
1965-1966: locul 7
1966-1967: locul 6, echipa revine la numele de Universitatea
1967-1968: locul 10. Mihai Adam e golgheterul campionatului, cu 15 goluri
1968-1969: locul 8. Oprea, locul 3 în clasamentul golgheterilor, cu 18 goluri
1969-1970: locul 11
1970-1971: locul 12. Mihai Adam, locul 3 în clasamentul golgheterilor
1971-1972: locul 3, la egalitate de puncte cu locul 2
1972-1973: locul 16
1973-1974: locul 10
1974-1975: locul 12
1975-1976: locul 18, retrogradeazã în Divizia B
1976-1977: Divizia B, locul 12
1977-1978: Divizia B, locul 3
1978-1979: Divizia B, locul 1, promoveazã în Divizia A
1979-1980: locul 12. Septimiu Câmpeanu e golgheterul campionatului, cu 24 de goluri
1980-1981: locul 14, Septimul Câmpeanu, locul 4 în clasamentul golgheterilor, cu 19 goluri
1981-1982: locul 16, retrogradeazã în Divizia B
1982-1983: Divizia B, locul 3
1983-1984: Divizia B. locul 2
1984-1985: Divizia B, locul 1, promoveazã în Divizia A
1985-1986: locul 7
1986-1987: locul 10
1987-1988: locul 10
1988-1989: locul 14
1989-1990: locul 13
1990-1991: locul 18, retrogradare în Divizia B
1991-1992: Divizia B, locul 1, promoveazã în Divizia A
1992-1993: locul 11. Predatu, locul 4 în clasementul golgheterilor, cu 14 goluri
1993-1994: locul 12
1994-1995: locul 12
1995-1996: locul 9
1996-1997: locul 15
1997-1998: locul 13
1998-1999: locul 18, retrogradeazã în Divizia B
1999-2000: Divizia B, locul 17, retrogradeazã în Divizia C
2000-2001: Divizia C, locul 1, promoveazã în Divizia B
2001-2002: Divizia B, locul 10
2002-2003: Divizia B, locul 9
2003-2004: Divizia B, locul 6
2004-2005: Divizia B, locul 7
2005-2006: Divizia B, locul 3
2006-2007: Liga a II-a, locul 1, promoveazã în Liga I
În prezent, "U" ocupã locul 6 în clasamentul tuturor editiilor ale Diviziei A, cu 1269 de puncte acumulate. Primele 5 locuri sunt ocupate, în ordine, de Steaua, Dinamo, Rapid, Universitatea Craiova si FC Arges.
"U" în Cupa României
Cea mai bunã performantã: câstigãtoare în 1964-1965
Cupa României este singurul trofeu important cucerit de echipa de fotbal Universitatea Cluj. Se întâmpla în 11 iulie 1965, dupã finala cu Dinamo Pitesti, scor 2-1. Golurile clujenilor au fost marcate de Remus Câmpeanu si Zoltan Ivansuc. "U" a jucat în formula Mogut - Marcu, Georgescu, Grãjdeanu, Câmpeanu - V. Alexandru, Nesu - N. Szabo, Ivansuc, Adam, Suciu.
Participãrile în Cupa României care meritã mentionate sunt:
1933-1934: 4-0 cu Macabi Bucuresi (16-imi), 4-2 cu CA Timisoara (optimi), 6-1 cu Olympia CFR Satu Mare (sferturi), 3-2 cu UDR Resita (semifinale), 0-5 cu Ripensia Timisoara (finalã)
1934-1935: 8-0 cu Elpis Constanta (16-imi), 1-2 cu Ripensia (optimi) 1935-1936: 4-2 cu Electrica Timisoara (16-imi), 4-1 cu Dragos Vodã Cernãuti (optimi), 2-0 cu Gloria Arad (sferturi), 2-4 cu Ripensia (semifinale)
1936-1937: 2-1 cu Tricolor CFPV Ploiesti (16-imi), 4-1 cu Victoria Constanta (optimi), 0-1 cu Ripensia (sferturi)
1941-1942: 4-1 cu UA Brasov (16-imi), 2-1 cu Juventus Bucuresti (optimi), 5-2 cu Chinezul CAM Timisoara (sferturi), 4-1 cu Mica Brad (semifinale), 1-7 cu Rapid Bucuresti (finala)
1942-1943: 2-1 cu Vitrometan Medias (16-imi), 10-1 cu Arsenal Sibiu (optimi), 0- 3 cu CFR Turnu Severin (sferturi)
1943-1944: 7-0 cu CFR Simeria (16-imi), competitia s-a suspendat din cauza rãzboiului
1947-1948: 3-1 cu Foresta Reghin (16-imi), 2-3 cu ITA Arad (optimi)
1948-1949: 3-2 cu CFR Tg. Mures (16-imi), 1-0 cu RATA Tg. Mures (optimi), 1-0 cu CFR Timisoara (sferturi), 1-0 cu ICO Oradea (semifinale), 1-2 cu CSCA Bucuresti (finala)
1950: 2-0 cu CSA Someseni (16-imi), 0-1 cu Flamura Rosie Arad (optimi)
1951: 2-1 cu Progresul Oradea (optimi), 0-2 cu Dinamo Brasov (sferturi)
1952: 5-0 cu Progresul Satu Mare (16-imi), 1-2 cu Locomotiva Oradea (sferturi)
1953: 2-1 cu Metalul Baia Mare (16-imi), 1-0 cu Locomotiva Oradea (optimi), 2-0 cu Dinamo Bucuresti (sferturi), 2-2 cu Flamura Rosie Arad (semifinale)
1955-1956: 0-0 cu Recolta Avântul Tg. Mures (16-imi), 1-5 cu CCA Bucuresti (optimi)
1958-1959: 4-2 cu CFR Cluj (16-imi), 0-2 cu CSM Baia Mare (optimi)
1959-1960: 3-1 cu CFR Arad (16-imi), 4-1 cu ASA Sibiu (optimi), 2-3 cu Dinamo Bacãu (sferturi)
1964-1965: 2-1 cu CSM Resita (16-imi), 2-1 cu Farul Constanta (optimi), 3-1 cu ASA Tg. Mures (sferturi), 2-2 cu Progresul Bucuresti (semifinale), 2-1 cu Dinamo Pitesti (finalã)
1965-1966: 4-0 cu Dunãrea Calafat (16-imi), 1-3 cu Dinamo Bucuresti (optimi)
1967-1968: 2-1 cu Victoria Tg. Jiu (16-imi), 1-2 cu Progresul Bucuresti (optimi)
1968-1969: 2-1 cu Minerul Baia Mare (16-imi), 3-0 cu Steaul Rosu Brasov (optimi), 1-2 cu Chimia Suceava (sferturi)
1969-1970: 3-2 cu CSM Sibiu (16-imi), 1-2 cu Steaul Rosu Brasov (optimi)
1970-1971: 2-0 cu Unirea Dej (16-imi), 2-0 cu UTA Arad (optimi), 3-1 si 0-1 cu Politehnica Timisoara (sferturi), 2-2 si 0-4 cu Steaua Bucuresti (semifinale)
1971-1972: 0-0 cu Minerul Baia Mare (16-imi), 0-0 cu FC Galati (optimi)
1972-1973: 4-1 cu Metalul Oradea (16-imi), 4-3 cu Sportul Studentesc (optimi), 0-1 cu Steaua Bucuresti (sferturi)
1973-1974: 6-0 cu Stãruinta Alesd (16-imi), 1-0 cu Oltul Sf. Gheorghe (optimi), 4-5 cu CS Rm. Vâlcea (sferturi)
1974-1975: 5-1 cu FC Arges (16-imi), 1-0 cu Stiinta Petrosani (optimi), 1-5 cu Universitatea Craiova (sferturi)
1975-1976: 2-1 cu ASA Câmpulung Moldovenesc (16-imi), 0-3 cu ASA Tg. Mures (optimi)
1979-1980: 5-2 cu Minerul Comãnesti (16-imi), 0-1 cu Jiul Petrosani (optimi)
1980-1981: 1-0 cu Jiul Petrosani (16-imi), 1-4 cu Steaua Bucuresti (optimi)
1981-1982: 2-1 cu FCM Progresul Brãila (16-imi), 0-1 cu FC Baia Mare (optimi)
1985-1986: 7-6 cu FC Arges (16-imi), 1-3 cu Dinamo Bucuresti (optimi)
1990-1991: 2-1 cu Gloria Bistrita (16-imi), 0-1 cu FC Arges (optimi)
1992-1993: 2-0 cu Cimentul Fieni (16-imi), 3-2 cu Dinamo Bucuresti (optimi), 0- 2 si 3-2 cu Universitatea Craiova (sferturi)
1993-1994: 5-3 cu Sportul Cãlãrasi (16-imi), 2-1 cu ARO Câmpulung Muscel (optimi), 6-5 cu FC Brasov (sferturi), 1-4 cu Gloria Bistrita (semifinale)
1994-1995: 1-0 cu FC Drobeta Tg. Severin (16-imi), 1-0 cu Farul Constanta (optimi), 3-0 cu FC National (sferturi), 0-0 si 0-3 cu Petrolul Ploiesti (semifinale)
1996-1997: 2-0 cu Petrolul Moinesti (16-imi), 2-1 cu Ceahlãul Piatra Neamt (optimi), 1-3 cu FC National (sferturi)
1998-1999: 3-2 cu NC Foresta Suceava (16-imi), 0-3 cu Steaua Bucuresti (optimi)
2004-2005: 1-0 cu Steaua Bucuresti (16-imi), 5-6 cu Otelul Galati (optimi)
2005-2006: 0-3 cu Unirea Dej, in primul tur
2006-2007: 1-2 cu Politehnica Iasi (16-imi)
"U" în cupele europene
1965-1966
Cupa Cupelor Turul I:
Wiener Neustadt - "U" 0-1
"U" - Wiener Neustadt 2-0
Optimi de finalã:
"U" - Atletico Madrid 0-2
Atletico Madrid - "U" 4-0
1972-1973
Cupa UEFA Turul I:
"U" - Levski Sofia 4-1
Levski Sofia - "U" 5-1, dupã prelungiri
1995-1996
Cupa Intertoto, Grupa B
Havnar Boltfelag Torshavn (Feroe) - "U" 0-0
"U" - Tromso Idrettslag (Norvegia) 0-1
KFC Germinal Ekeren (Belgia) - "U" 4-1
"U" - Fussbal Club Aarau (Elvetia) 2-3
"U" a terminat grupa pe ultimul loc, cu un singur punct.
"U" în echipa naţională
Conform statisticii Federatiei Române de Fotbal, urmãtorii jucãtori de la Universitatea Cluj au fost selectionati în echipa nationalã (în ordine alfabeticã):
Vasile Alexandru
Dan Anca
Nicolae Bonciocat
Septimiu Câmpeanu
Sever Coracu
Nicolae David
Petru Emil
Vasile Gain
Victor Giurgiu
Pavel Grãjdeanu
Aurel Guga
Elemer Hirsch
Zoltan Ivansuc
Zoltan Kadar
Pompei Lazãr
Pavel Marcu
Viorel Mateianu
Viorel Muresan
Zsolt Muzsnay
Marius Predatu
Gratian Sepi
Andrei Sepsi
Lazãr Sfera
Ion Suciu
Stere Zeanã
Aurel Guga a fost cel dintâi cãpitan al echipei nationale de fotbal a României si a marcat golul decisiv în primul meci oficial, 2-1 cu Iugoslavia. Gratian Sepi a participat la Campionatul Mondial de fotbal din 1934. Acelasi Sepi a marcat nu mai putin de 4 goluri în meciul România - Ungaria 5-1, din data de 24 septembrie 1933. De asemenea, trei fosti jucãtori care au trecut si pe la "U" au participat la Campionate Mondiale moderne: Sabãu (Italia 1990), Dobos si Dulca (Franta 1998).